Interviu Corina Matei (Cory’s Blog): Anul acesta am ales România

Pe Corina am cunoscut-o în urmă cu 2 ani într-o împrejurare străină de călătorii și plimbări, însă aflând ce face am simțit nevoia să împărtășesc cu ea ideea proiectului Toura. Reacția ei a fost atât de faina încât am simțit că am prins aripi în acel moment, era un semn clar că suntem pe drumul cel bun. Din acel moment Corina nu s-a mai dezis de noi, ne-a fost alături în toate chinurile facerii cu problemele dezvoltării, cu crash-urile aferente, cu frustrările inerente. Proiectul Toura este făcut pentru Corina și oameni ca ea și am vrut să vă arătăm cine este omul din spatele profilului.

Cine e Corina Matei?

O tipă simplă, plină de energie, ambițioasă până-n pânzele albe, care adoră să facă doar ce-i place și care iubește să vadă lumea. Muncesc și trăiesc pentru călătorii. De fapt, doar descoperind locuri noi din lumea asta largă simt că trăiesc.

Ce fel de turist / călător ești?

Prefer să mă numesc călător, am încetat de mult timp să fiu un simplu turist care ajunge într-un loc, face o poză și pleacă. Acum încerc să mă implic pe cât posibil în viețile comunităților pe care le vizitez, să învăț de la ei sau să-i ajut cu o vorbă bună dacă e cazul. Îmi place să vorbesc cu oamenii, să le aflu tradițiile – mai ales pe cele culinare chiar dacă sunt extrem de pretențioasă la mâncare 😀 , să aflu cum văd ei viața. Așa, anumite stiluri de viață au fost o lecție pentru mine și au contribuit la ceea ce sunt și cum gândesc astăzi.

Sunt genul de călătoare căreia îi place să spargă barierele aparențelor, dar totodată să vadă ce-i mai bun și mai frumos din fiecare loc vizitat. Mă entuziasmez repede, ca un copil în fața unei înghețate mari și colorate, iar pentru mine niciodată un obiectiv nu va fi „doar o piatră”, ci o mărturie a istoriei, o legendă, o mărturie a evoluției, un punct de reper într-o regiune.

În ultimii ani, am devenit o călătoare extrem de activă și în continuă mișcare. Nu pot sta locului, mi-e greu să stau acasă, iar o lună fără vreo plecare, cât de scurtă, ar însemna deja o alunecare spre depresie. Intru în sevraj. Urăsc sejururile și ador circuitele, pe care, în general, mi le documentez și organizez singură, după bunul plac și după buget. Cât de bine origanizat ar fi un program, pe ore, de exemplu, sunt spontană când se ivesc ocazii pe care instinctul meu le aprobă – și nu prea am dat greș, ba chiar am avut experiențe memorabile. Mi-e dor tot timpul de mările cu apă caldă și nisip fin, dar și de munții semeți și stâncoși, pe care îmi place să-i admir de jos, să-mi reamintesc constant cât de mică sunt și cât de măreață este această lume. Tocmai de aceea, sunt și genul care călătorește fără pretenții. Plec mult, cu buget mic, încă stau prin hosteluri și mănânc local de la taraba din colțul străzii. Dar investesc sume considerabile în intrări la muzee, în experiențe inedite și în transporturi rapide, pentru că timpul într-o călătorie devine extrem de prețios, niciodată nu e suficient! Iar din fiecare plecare mă întorc cu câte un magnet – un obicei vechi, de când eram copilă, la care nu mai pot renunța nici în ruptul capului!

Cum a pornit blogul www.corinamatei.ro?

Eram în primul an de facultate și făceam o materie cu nume comunist, regăsită în orar ca „PAO” – în traducere: Presă Asistată de Ordinator. Dar am avut un prof conectat cu lumea online-ului, așa că ne-a dat, ca proiect final, să ne facem un blog cu o anumită temă pe o platformă gratuită și să publicăm câteva articole. Eu tocmai plecam în Turcia, așa că am propus să fac câteva mini-reportaje, organizate pe zile, cu content audio-foto-video, pe lângă text. Zis și făcut! Cory’S Blog a fost inițial pe wordpress, a luat 10 la examen, apoi a fost abandonat o perioadă pentru că nu mai aveam ce să scriu. Atunci călătoream rar și publicam la fel de rar. Am resuscitat blogul în 2015 când m-am apucat să călătoresc mai mult și mă plictisisem să povestesc cunoscuților, fiecăruia în parte, unde am fost, ce am făcut, cât a costat, sfaturi de călătorie pentru zona respectivă. Așa că am reînceput să scriu și totodată mi-am făcut un logo, mi-am cumpărat domeniu și am pus la punct varii lucruri tehnice. Am pus cât am putut de mult online, astfel încât oricine vrea să-mi calce pe urme în călătorii să fie documentat din toate punctele de vedere. Spun că nu sunt toate călătoriile mele acolo, deoarece plec mai des decât pot scrie,pe lângă jobul full-time ca redactor și alte proiecte la care lucrez cu drag.

Cum se va numi romanul pe care îl vei scrie?

E în plan, într-un viitor mai îndepărtat. Dar nu va fi un roman, ci un jurnal cu experiențe de călătorie din întreaga lume. Poate îl voi numi „În jurul lumii într-o carte”.

Care sunt cele mai faine locuri pe care le-ai vizitat?

Toate! Fiecare loc vizitat a avut ceva. Acum pot să le împart în „abia aștept să revin”, „o să revin peste ani ca să văd cum s-a schimbat” și „nu o să revin, dar mă bucur că am văzut asta o dată-n viață”. Bănuiesc că le vrei pe cele din prima categorie, nu? :)) Păi, sunt îndrăgostită iremediabil de Maroc: m-aș duce și mâine, m-a cucerit cultura lor colorată, pofta de viață, energia pozitivă pe care o transmit dincolo de dorința de a face comerț.

Apoi, vreau în Zanzibar, unde am găsit cea mai frumoasă mare din lume, chiar dacă starea populației nu e cea mai veselă.

Abia aștept să mă întorc și-n Falcon Souk din Doha, pe care l-am catalogat din start cel mai frumos centru vechi al unui oraș modern. Aștept să mă întorc cu prima ocazie și în locul pe care l-am ales pentru când ies la pensie: plajele semi-sălbatice din sudul Cambodgiei. Israel rămâne oricând o opțiune pentru că m-a uimit de la prima vizită și am revenit cu drag! Madrid va fi întotdeauna acasă, cu toată vibrația lui, cu freamătul continuu, cu bulevardul plin de toate naționalitățile de la Palacio de Cibeles până la Templo de Debod – de unde, pentru mine, se văd cele mai frumoase apusuri urbane din lume. Un alt loc de suflet și „de fugă de acasă” este Transalpina, cu liniștea și aerul curat de la Obârșia Lotrului.

Care este cel mai fain loc în care ai dormit?

Nu o să-ți spun de vreun hotel de 5 stele, că astea se găsesc peste tot! 😀 Așa că, de departe cel mai fain loc în care am dormit a fost bungalow-ul din Koh Rong, Cambodgia. Senzația aia de a sta într-o cutie de lemn la umbra palmierilor, cu razele soarelui ce intră în cameră printre scânduri, cu o prispă înconjurată de flori colorate, iar la doi pași terasele colorate, marea, bărcile pescarilor acostate și nisipul ca făina… Gata, iar am dor de ducă!

Ce mijloc de transport preferi în călătorii?

Prin jur, prefer să plec cu mașina personală. Ador să conduc și să știu că am libertatea de a sta sau a pleca fix când simt. Când vizitez un oraș, merg musai pe jos. Am în istoric și zile în care am mers 25 de kilometri vizitând un loc nou!

Apoi, dacă vorbim de locuri depărtate, prefer combinația de avion + mașină închiriată.

Care este locul în care îți dorești să ajungi cel mai mult?

Visez și plănuiesc un tur în America de Sud cu Machu Picchu, Buenos Aires, Montevideo, Iguazu, Ushuaia. Dar mi-ar trebui vreo trei luni numai pentru punctele și comunitățile de interes și încă nu mi-l pot permite. Nu exclud nici America Centrală, cu Panama, Costa Rica, Guatemala, Nicaragua și Belize – toate fiind vise vechi. Și dacă tot ajung aici, prelungesc și în Mexic pentru cultura maya și pentru Dia de los Muertos, pe un 31 octombrie. Iar de aici…

Câteva lucruri sau activități pe care nu îți dorești să le încerci niciodată?

Sincer, fac toate nebuniile din lume atât timp cât mă simt în siguranță sau știu că nu am ce să pățesc. Chiar și așa, am bulinele mele negre:

  • nu o să cad în capcana aia cu gândacii din Thailanda, bleah.
  • nu o să urc niciodată pe munte pe un traseu greu. Hikingul nu este pentru mine, pentru condiția mea fizică, și nici nu mă pasionează. Așa că Everestul nu va fi niciodată un obiectiv.
  • nu o să particip vreodată la vânătoare, oricare ar fi „tradiția” din acel loc. Toate animalele au dreptul la viață, nu-i nicio distracție în asta.
  • nu o să fac BASE jump nici măcar în Cape Town, Troll Wall, Yosemite sau alte locuri faimoase pentru acest sport. Nu cu frica de înălțime am o problemă, ci cu lipsa posibilității unui…

Câte zile pe an călătorești și cât arată kilometrajul tău de călătorii?

Depinde. Niciun an nu este la fel ca altul. Pe 2017 am zburat 23.000 km și am condus 13.000 km călătorind. Am petrecut 43 de zile în străinătate și 36 prin România.

Anul ăsta este altfel, m-am axat pe România datorită proiectului meu, 100locuriRomania, în care mi-am propus să (re)descopăr locuri din țara noastră minunată. Așa că până la jumătatea acestui an am doar 18.700 km zburați, dar 8.215 km conduși în 43 de zile hai-hui.

La ce trebuie sa renunți ca să călătoresti atât de mult? Unde vine compromisul?

Simplu: am renunțat la moda lucrurilor. Nu-mi iau ultimul model de telefon, ultimul răgnet de cameră foto sau cea mai nouă geantă de la cine știe ce brand. Nu-mi iau haine doar ca să le am și nu port etichete „de firmă”, care vin întotdeauna cu un cost, dincolo de cel al piesei vestimentare. Economisesc constant, uneori forțat – mă oblig la final de lună să mă descurc cu sume mai mici, mai ales când îmi mai scapă mâna pe cine știe ce tâmpenie – că orice regulă are și excepții. Dar nu vă imaginați că stau nemâncată :D. Doar am un program de austeritate în privința lucrurilor fără de care se poate trăi bine și frumos și împart bugetele pentru fiecare călătorie în parte!

După care, renunț la timp: la timpul petrecut cu prietenii, la timpul dedicat somnului sau la timpul în care aș putea doar să stau și să mă relaxez. După ce-mi termin treaba la locul de muncă, de multe ori, mai lucrez pentru mine. Iar weekendurile sunt rezervate în general plecărilor – acum – prin țară.

Cum îți planifici plecările?

În general, în funcție de ofertele de avion. Vreau la Napoli, trebuie să fiu extrem de flexibilă pentru asta și nu voi pleca în ultimul weekend din august, când costurile la avion sunt duble față de primul weekend din octombrie. Când trebuie să mă încadrez în timp, planific cu multă atenție astfel încât să pot face tot ce-mi doresc într-un timp relativ restrâns. Mă interesez de traseu, de starea drumurilor, de costuri și ore ale transportului public, de istoricul obiectivelor. Îmi iau măsuri de siguranță în funcție de țara în care plec și îmi setez pe un card separat și un buget de urgență, în caz că vreau să mă întorc în țară cu primul avion.

Alteori, doar trebuie să-mi spună cineva „hai!” și am și plecat. Fără vreun plan.

Cum arată un an sabatic pentru tine?

În America Centrală și de Sud, cu rucsacul în spate și fără conexiune la rețea. Cu cazare la localnici, cu testat tot felul de gujulii de acolo. Cu petreceri de stradă în orașe, unde pot dansa desculță pe asfalt. Cu lecții de tango. Cu discuții lungi cu oamenii locului seara, la lumina unui foc aprins la marginea pădurii, cu o pătură colorată pe mine, țesută de bătrânica din sat. Cu animale pe care nu le-am mai văzut niciodată încercând din răsputeri să le prind pe camera foto. Cu peisaje ale naturii ce mă fac să lăcrimez de fericire că aș putea sta, în viața asta, în fața lor. Cu cascade, câmpuri colorate, mistere păstrate, legende conturate pe platourile munților înalți. Cu o groază de experiențe care m-ar educa și m-ar crește așa cum nicio școală n-ar putea.

Dacă ai fi ministrul turismului care ar fi primele 3 măsuri pe care le-ai lua?

Cred că e nevoie de foarte multe măsuri bine gândite, iar fiecare să aibă o strategie pe termen lung. Ar trebui să avem strategii de promovare turistică pentru fiecare zonă în parte, pentru că fiecare are specificul ei – cu trasee propuse, cu birouri locale, cu hărți la tot pasul, mai ales pentru turiștii străini care, dacă vin pe cont propriu, se simt pierduți în teren.

Dar, dacă m-aș gândi la măsuri de care e urgentă nevoie, din experiența mea personală, prima ar implica locurile de pe Lista Monumentelor Istorice: să fie recondiționate și incluse în circuitul turistic cât mai multe dintre aceste obiective într-o strategie unitară. Evident, ar fi un proiect de câțiva ani, care s-ar putea face în parte cu fonduri europene. Vedem biserici fortificate de la 1700 care stau să cadă, situri arheologice valoroase pe care au crescut buruienile, palate interbelice de pe care cade tencuiala, statui care nu au mai fost curățate de zeci de ani… apoi ne plângem că străinii nu găsesc nimic frumos.

Apoi… știți că România a desființat birourile de promovare turistică din străinătate? După care ministrul a anunțat că a fost o greșeală și că le redeschide… vor fi – atenție!!! – 20! 20 de birouri care promovează România în toată lumea… fără un studiu al punctelor strategice, doar în baza unor parteneriate de varii tipuri. Ei bine, aș începe de aici. Cred că, nu ar trebui să avem birouri numai în comunitățile din care avem cei mai mulți turiști, ci și în zonele în care oamenii au posibilitatea de a călători până în România, însă nu o cunosc ca destinație turistică. Ca într-adevăr să aducem turiști străini în România, estimez că ar fi eficiente undeva la 120-150 de birouri de promovare.

Apoi, mai putem apela la promovarea României prin perspectiva UNESCO. Majoritatea turiștilor adoră să vadă „cel mai cel” loc dintr-o zonă. Așa că tururi tematice, care să includă nu doar obiectivele fizice (7 biserici fortificate săsești din Transilvania, 8 biserici pictate din Moldova, 8 biserici din lemn din Maramureș, Mănăstirea Hurezi, Sighișoara, 6 fortărețe dacice din Munții Orăștie și Delta Dunării), ci și patrimoniul imaterial (doina, călușul, ceramica de Horezu, colindatul în ceată, mărțișorul), patrimoniul tehnic sau natural, dar și propunerile României pentru UENSCO. Aici s-ar mai adăuga și presiunile pentru introducerea Roșiei Montane în UNESCO. Am vizitat zona și mina în aprilie și într-adevăr merită din plin. Iar ce se poate face acolo din punct de vedere turistic, ar fi adevăratul aur pentru comunitate!

Ah, și aș mai lupta pentru ceva chiar dacă nu ține de funcția de Ministru al Turismului, ar poate face presiuni: asfaltarea drumurilor! Problema aceasta împiedică turiștii, români și străini, să exploreze țara. De exemplu, știți cum arată Transapuseni de la Padiș la Ic Ponor? Iar Munții Apuseni sunt o zonă turistică prin excelență!

Care sunt cele 3 destinații de promovare a României?

Din punctul meu de vedere, ar trebui să distragem atenția de la Dracula și al său castel, care, slavă universului, ni l-au promovat alții bine de tot și îl cunoaște lumea de jur-împrejurul globului pământesc! Aș promova 1. Delta Dunării (inclusiv pentru români, văzusem recent o statistică ce spunea că aproape 80% dintre români nu au ajuns niciodată în Deltă), dar în același timp recunosc că e nevoie pentru o intervenție minimă în habitatele păsărilor: limitări și mai stricte de viteză pe canale decât cele de acum, mai mulți oameni ai legii care să vegheze împotriva braconajului, o strategie de educare a turiștilor pentru grija pentru natură. În acest tur ar trebui incluse și cetățile istorice din deltă. Inspirație aici

Delta Dunării și împrejurimile 

Tur Corina Matei Delta Dunarii

2. Transalpina ușor-ușor capătă o notorietate de invidiat. M-am întâlnit cu mai mulți turiști, veniți cu motocicletele, special să traverseze spectaculosul drum. N-ar trebui să ignorăm nici aceste interese, iar în strategia de promovare să includem obiectivele din jur: Lacul Oașa, zona Polovragi și Peștera Muierilor, Horezu, Defileul Jiului, zona Petroșani și Țara Hațegului – cu alt obiectiv UNESCO – Geoparcul Dinozaurilor. O parte din tur poate fi inspirat de aici :

Chemarea munților: Parâng, Retezat, Țara Hațegului și până la Mureș

Tur Corina Matei Transalpina

3. E greu să aleg ultima destinație de pe această listă, că avem atâtea zone frumoase! Dar o să spun Ținutul Secuiesc (Covasna și Harghita), cu apele sale termale, cu resorturile de cinci stele, dar și cu meșteșugurile seculare. Vizitele la femeile care țes la război, la familiile care fac turtă dulce sau Kürtőskalács, la fierari și sculptori, dar și la ciobani, sunt o experiență inedită chiar și pentru turiștii români. Tocmai pentru că zona are atâtea de oferit, ne putem adresa unei categorii largi de public, pentru turism balnear sau de tratament, turism de relaxare sau cultural.

3 lucruri care îți plac în București.

Plimbările pe Calea Victoriei, pe care o consider cea mai frumoasă stradă din București datorită palatelor sale, caselor vechi și istoriei care însă se simte printre farurile și claxoanelor mașinilor.

Îmi place viața de noapte din Centrul Vechi al Bucureștiului. Nu în multe alte orașe am găsit și muzică bună, și oameni care se distrează frumos.

Ador Muzeul Satului. E o oază de liniște în care poți fugi oricând și nimeni nu te va găsi. 🙂

Cum a venit ideea de 100 de locuri din Romania?

S-au unit mai multe coordonate în acele trei zile cât s-a născut ideea mea. Contextul m-a ajutat: am fost bombardată cu știri despre anul Centenarului, cu proiecte fade ale autorităților, care nu comunică nimic. Apoi, am văzut inițiative promovate faine care vor să marcheze cumva acest an, având în centru o idee interesantă (am și scris despre una dintre ele, cea a fotografului Radu Chindriș, care vrea să facă 100 de portrete de români celebrii cu aceeași tehnică de fotografiere, colodiu umed, ca la Marea Unire). În același timp, stăteam și scrolam pe grupurile de pe Facebook de bloggeri din turism și călători. Nimeni, nimic… Fusesem deja în două excursii prin țară și scrisesem pe blog despre deplasarea la Buzău, unde urcasem la Babele de la Ulmet. Reacțiile au fost atât de entuziaste atunci, că nu-mi imaginam că atâta lume nu a auzit de acest obiectiv. Și atunci mi-am spus: pot veni cu ceva nou legat de turismul din România, că are extrem de multe de oferit! Așa s-a născut ideea proiectului #100locuriRomania, unde am promis publicului că va descoperi, pe pagina de Facebook Cory’s Blog, atât secrete ascunse ale României (precum Satul Pescăresc Tradițional din Tulcea, Câmpul de Lapiezuri și Lacul Zăton de la Ponoare, Arboretumul Simeria sau Farmacia Knoblauch din Oravița), cât și informații inedite despre obiectivele deja cunoscute, dar extrem de valoroase (Palatul Culturii din Iași, Pădurea Letea din Delta Dunării sau Palatul Cantacuzino din București). Toate obiectivele vreau să le vizitez/verific în 2018 și nu am o listă în prealabil, deoarece pe multe le descopăr și eu direct pe teren. Iar pe altele, pe care le aveam în minte să le includ în proiect înainte să plec la drum, le-am scos la fața locului: vizitându-le am ajuns la concluzia că nu îmi pot trimite cititorul să facă atât drum pentru ceva faimos, dar care arată deplorabil.

Tu esti prima susținătoare a proiectului Toura și asta înseamnă că esți cea mai îndreptățită să evaluezi proiectul. Care sunt 3 dintre funcționalitățile care îți plac cel mai mult la platforma noastră?

Și sunt tare onorată pentru asta, să știi! Încă din prima clipă am crezut în această aplicație pentru că este ceva total nou în lumea smartphone-urilor și tot ce se adaugă în ea e real, e din teren, nu un tur ideal făcut în fața calculatorului. Dacă ar fi fost deja un tur adăugat la Canionul Emen, de exemplu, știam dinainte că podețele acolo sunt rupte, că nu se poate trece și nu aș mai fi făcut drumul până acolo. Acum, când plec, verific în Toura dacă un anumit drum este practicabil sau nu, mai ales când Google Street View nu mă ajută – așa am făcut cu Transapuseni.

Apoi, îmi place cum sunt așezate, pe acea linie de traseu, obiectivele. Așa, te poți inspira ușor oricând treci prin acea zonă și poți devia de la traseul tău pentru ceva interesant, un loc descoperit de cineva care a fost înaintea ta. Ai fotografie, ai descriere și program și îl poți evalua îndată dacă merită oprirea/devierea/timpul tău.

Îmi place atunci când plec prin țară în regiuni nebătute că printre obiective se pot adăuga avertizări de trafic: drumuri proaste, drumuri doar pentru 4×4, bariere apărute din senin, drumuri ușor inundabile. E un fel de waze pentru drumuri rar circulate.

Apoi, cred că statisticile sunt aur. Așa mi-am calculat și numărul de kilometri dat mai sus, pentru că parte din plecările mele sunt înregistrate aici. Și să nu uit că acum am ceea ce mi-a dorit enorm: un embed ca să-mi apară harta din Toura pe blog. Astfel, publicul meu poate vedea exact, pe hartă, traseul despre care am scris acel material. Da, îmi plac mai mult de 3! 🙂

Care sunt 3 funcționalități de care ai nevoie?

În primul rând, vreau un widget sau un balon always on top (ca la Fb Messenger) care să-mi stea tot timpul pe ecran, astfel încât plusul de obiectiv să-l apăs cu o mai mare rapiditate. Chiar dacă stau continuu cu telefonul în mână ca să fac poze, uneori entuziasmul în călătorii este prea mare și mai omit să adaug câte-un obiectiv sau schimb de transport. Noroc că acum se pot adăuga direct din web, însă această funcție vreau să o folosesc cât mai puțin, că din fața calculatorului ar scăpa multe puncte dacă mă întorc cu o linie goală.

Apoi, cred că un câmp special pentru link, separat de descriere ar fi util. Iar utilizatorul să-l poată activa cu o simplă atingere. Așa putem adăuga linkuri către cazări, restaurante, paginile obiectivelor turistice care sunt updated cu ore de vizitare și tarife – pentru că noi le scriem când vizităm locul, dar nu vor mai fi aceleași peste o perioadă de timp. Și din punct de vedere al Toura as a business e atractiv.

Apoi, mi-ar plăcea să văd toate tururile pe o hartă, dar nu doar ca pointers (unde acum e doar startul lor), ci linia în întregime. Să fie plin de linii colorate ca eu să găsesc turul care se pliază cel mai bine pe zona în care vreau să mă duc! 🙂

Toura: am notat și ne apucăm de treabă

Unde crezi că va ajunge Toura în 3 ani?

Începuturile pentru aplicațiile în care chiar trebuie să creezi ceva sunt puțin mai lente. Așa au fost întotdeauna. Evident, Toura nu este doar despre a crea, ci și despre a folosi tururi deja create, iar utilizatorii trebuie să treacă ușor-ușor la acest următor nivel în ceea ce privește turismul. Așa că eu îi prevăd un parcurs asemănător cu AngryBirds, așa că sper ca în trei ani să apară deja acel boom de downloads and created content, astfel încât să fie deja la rangul de business și să cumpărăm brelocuri cu poinetere mov by Toura din supermarket.

Cui și de ce i-ai recomanda să folosească aplicația Toura?

Tuturor celor care pleacă de acasă: ori să își facă propriul tur, ori să descopere locuri unice urmând pașii altor călători.

Puteti citi mai multe despre Toura pe blogul Corinei.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *